Săptămâna curentă a debutat, printre altele, cu protestul elevilor față de intențiile guvernanților de a masacra bursele, o măsură care, dacă e să-i credem pe cei la care se află frâiele deciziei, e absolut necesară, altfel se duce România de râpă. Un protest destul de anemic, la prima vedere, dar pentru asta există explicații și cele mai multe nu sunt chiar plăcute.
Numărul redus de participanți se explică prin faptul că intenția Guvernului e să ajusteze bursele de merit, nu pe cele sociale, astfel încât la protest s-au prezentat cei vizați și nu toți, deoarece e vacanță și mulți dintre elevii de liceu sunt pe la țară, așteptând să reia naveta în toamnă – dacă și-o vor mai permite. Asta în timp ce unii dintre cei pe care ministerul nu-i are în vizor stăteau pe margini și râdeau. Mi-a rămas pe retină imaginea unui cuplu de stranieri, cu odraslele de rigoare, care au trecut prin zonă, afișând aroganța specifică celor care, cu vreo douăzeci și ceva de ani în urmă, când distanța între România și Europa era enormă la capitolul salarii, veneau de „pă Germania” și dădeau de băut la tot satul cu douăzeci de mărci, să crape fraierii de invidie. Puteau să ocolească zona, dar te pui cu șmecherul de „pă Anglea”? Efectiv s-au șters de banda care delimita zona de protest în timp ce odraslele se sufocau de râs și arătau cu degetul. Cineva din public i-a identificat drept „ăia care nu se mai satură, că încasează și ajutor social”. Îi știa, și încă bine. Bine, nu chiar atât de bine încât să știe dacă odraslele primesc bursă socială, dar de regulă ajutor social rimează cu bursă socială.
O femeie în vârstă a spus că s-ar bucura să-i ia dracu pe toți cei care protestează, că de aia nu primește ea pensie, semn că propaganda a ajuns unde trebuie și a produs efectele așteptate. Seniorii au pensii de mizerie pentru că elevii care învață au burse de merit. Psihologii au început și ei să tragă semnale de alarmă că nu e bine să oferi recompense materiale celor care învață, că nu știu ce se întâmplă cu psihicul elevilor astfel „abuzați”. Ciudat, dar nimeni nu s-a legat de bursele sociale, acele burse despre care se poate spune fără teama de a greși că sunt acordate cam cu larghețe, deoarece există o diferență cam mare între sărăcia oficială și cea din realitate. Cu ceva timp în urmă o învățătoare spunea că la clasa ei toți părinții trăiau din combinații și ajutoare sociale. Mașini de teren în curte, ioc venituri. Nu credeți că e cazul ca instituțiile statului să facă puțină curățenie în direcția asta?
Bursele tehnologice sunt o aberație totală, singurul efort pe care elevii trebuie să-l facă pentru a le încasa e să vină la școală. Nimeni nu cere performanță, doar prezență fizică. Așa se combate abandonul școlar în România, mituind efectiv elevii, dar metoda asta nu e văzută ca problematică de psihologi și alți „specialiști”. Bursele de merit sunt problema, mai ales că – după părerea unora – cei care învață provin oricum din familii cu venituri. Nu e chiar așa, dar nici nu văd vreo problemă chiar și în cazul familiilor cu venituri consistente. Până la urmă, familiile respective plătesc bursa copilului din banii lor. Statul ia cu toptanul și dă cu firmitura. Și, s-avem iertare, bursele de merit sunt cheltuite mult mai responsabil decât cele sociale. Elevii buni cumpără cărți, cursuri de dezvoltare personală, programe de calculator și abonamente, în timp ce grosul burselor tehnologice și sociale se duc pe telefoane șmechere și „Free Fire”. Am cunoscut odată un bursier social care, de la atâta FreeFire adâncise niște găuri în ecranul telefonului, în zona de tragere. „Investise” în joc o sumă sensibil mai mare decât primea de la stat pe criterii sociale. Bursele de merit reprezintă o investiție chibzuită în viitor – cu excepțiile de rigoare. Dacă vrem cu adevărat să reconstruim România, trebuie să începem prin a recompensa cine chiar merită, nu prin a penaliza excelența și a menține status quo-ul care îngroapă viitorul.
